+"Cand se stinge o flacara,O aprinzi din nou,Dar cand se stinge o viata.O plangi mereu..""
+Viaţa trebuie trăită aşa cum este; Pentru că ni s-a dat fără să o cerem Şi ni se ia fără să fim întrebaţi"
+Am parcurs calea spinoasă a vieţii pe pământ Unde lupta grea din floare, m-a pogorât în mormânt Astfel moartea-i datorie, ce-o plătim rând pe rând Fiecare pas ce-l facem, ne conduce la mormânt"
+"Ce draga mi-a fost viata,Si am vrut sa ma traiesc,Dar moartea nemiloasa,Pe mine m-a ales..""
+"Ne vei lipsi mult,dar ne mangaiem cu speranta revederii."
+"Dumnezeu va sterge orice lacrima si moartea nu va mai fi""Apoc:21.4"
+Sunt undeva jos,sunt undeva sus,Tu stinge-ti lumanarea,Si intreaba-te?,Taina traita unde sa dus..""
+Sub aceasta cruce rece,In acest tacut mormant,Doarme ce-am avut mai dulce,Si mai scump pe acest pamant..""
+"Pentru voi cei care ma iubiti, nu priviti la viata care s-a terminat ci la viata care incepe..""
+Nu plangeti!,Eu voi continua sa va iubesc,Si dincolo de viata.,Dragostea si sufletul nu mor....
+""Pentru voi cei care ma iubiti, nu priviti la viata care s-a terminat ci la viata care incepe..""
Pe pajisti albastre Ma striga o stea,Si intru in hora de Ingeri cu ea:
Sub dalbele aripi Ma rog pentru Voi....De ce N-am putere Sa vin inapoi?!
S-aduc alinare Parintilor mei,Sa-i vindec de lacrimi,Zburdand printre ei..
Acolo unde viaţa nu mai are niciun rost.........Moartea are preţul ei
"Am parcurs calea spinoasă a vieţii pe pământ Unde lupta grea din floare, m-a pogorât în mormânt Astfel moartea-i datorie, ce-o plătim rând pe rând Fiecare pas ce-l facem, ne conduce la mormânt"
"În floarea tinereţii, Cu visul înaripat, Tu Doamne cel Puternic La Tine m-ai chemat"
Ca o floare ce se trece Este omul pe pământ, Astăzi cântă şi petrece, Mâine zace în mormânt"
"Viaţa trebuie trăită aşa cum este; Pentru că ni s-a dat fără să o cerem Şi ni se ia fără să fim întrebaţi
Prea iute, prea de timpuriu Ai mers pe drumul de tăcere, Pentru cei dragi eşti veşnic viu Iubirea creşte din durere."
Treci prin viaţă cu un pic de dor, Şi laşi în urmă… atâta dor
"Suflet bun nevinovat, Prea de tânăr ai plecat, O rană în suflet ne-ai lasat, Şi până vom veni la tine Vom plănge neîncetat,
Ai muncit întreaga viaţă Pentru copii, pentru casă Şi într-o zi tu ai plecat, În urma nu te-ai uitat… Ai lasat copii plângănd, Şi soţia suspinând. Nu te vom uita niciodată, Dragul nostru soţ şi tată
*Pamantul este scena ,pe care omul apare.Isi joaca rolul si apoi dispare!
**Enigmatici si cuminti,terminandu-si rostul lor.Langa noi se sting si mor,dragii nostri,dragi parinti
Cheama-i Doamne inapoi si fa-i tineri cum au fost!
**E pamantul tot mai greu,despartirea-i tot mai grea.Sarut mana,tatal meu,sarut mana mama mea!
**Caci moarte nu exista,si ce numesti tu moarte,E-o viata altfel scrisa in sfanta firii carte!
Făclia de veghe pe umezi morminte
Un sunet de clopot în orele sfinte Un vis ce işi nmoaie aripa-n amar Astfel ai trecut al lumii hotar În mormântul adânc şi rece N-am cu cine mai petrece
Nu mă căutaţi aici, Ci în inimile voastre.
Copii aţi fost,
Aţi văzut Cerul Acum în Pământ Cu dorul Veşnic. Nu v-am uitat Noi, Soare răsare Într-un alt Septembrie, Ne vom uni.
Făclia de veghe pe umezi morminte
Un sunet de clopot în orele sfinte
Un vis ce işi-nmoaie aripa-n amar
Astfel ai trecut al lumii hotar
În mormântul adânc şi rece
N-am cu cine mai petrece.
Învaţă de la viaţă
Că totu-i trecător,
Să treci frumos prin viaţă,
Să poţi frumos să mori.
Atât de aproape şi totuşi atât de departe
De mi-ai fi zis! Vino cu mine
Mă duc la moarte fără voie
Fără a întreba, mergeam cu tine
Şi-am fi murit tot amândoi
E pământul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut măna Tatăl meu
Sărut mâna Mama mea
Ca un copac în viscol
Gemând te-ai prăbuşit
Şi viaţa ta frumoasă
S-a stins în infinit.
Şi cerul a-nceput să plângă
Şi totul s-a întunecat
În ziua în care ai plecat
Şi ploi de lacrimi au căzut
În clipa în care te-am pierdut
Mare e moartea, peste măsură,
Suntem ai ei cu râsul în gură.
Când arzătoare viaţa ne-o credem în toi,
Moartea în miezul fiinţei plânge în noi
Ci tu râmăi în floare,
Ca luna lui April.
Cu ochii mari şi umezi,
Cu zămbet de copil
Micuţă rază de lumină,De ce te-ai inălţat spre soare?
Veniţi la mormânt,
Spuneţi-mi orice.
Oriunde mă voi afla,
Eu vă voi ajuta.
Mama
Doar atunci când prin lumină,
Voi sui la Dumnezeu
Să gândiţi şi voi la mine
Cum în lume am fost eu.
Am scurs de când te-am legănat
Pe faţă-mi lacrime în şir
Tu pleci şi nu te-am sărutat
Şi ce-mi rămâne suvenir
Pământul este scena
Pe care omul apare
Îşi joacă rolul
Şi apoi dispare
Tu te-ai supus destinului cuminte,
C-ai fost chemat de bunul Dumnezeu.
Iar noi aprindem candela aducerii aminte,
Din luminiţa sufletului tău
Şi lacrima-i amară
O lacrimă de rouă
Şi-o lacrimă de ceară
Că am aprins în geam o lumânare
Şi-o candelă la ce-a mai fost
Si doare.
Ai fost o floare, ai fost un crin,
Cu chip frumos, cu ochii blânzi.
Tu ai plecat acolo sus,
Lăsând în urmă chin şi jale,
Urmând uşor eterna-ţi cale
Un dor purtat în suflet
O vreme îndelungată,
Oricât l-ar paşte moartea
Nu moare niciodată!
Un dor purtat în suflet
O vreme îndelungată,
Oricât l-ar paşte moartea
Nu moare niciodată!
Din codru rupi o rămurea
Ce-i pasă codrului de ea,
Ce-i pasă unei lumi intregi
de moartea mea!
Voi ce ne-aţi iubit în viaţă.
Amintirea ne-o păstraţi.
Soptiţi şi al nostru nume,
Şi uitării nu ne daţi.
Dormi în pace suflet blând,
Că şi noi venim pe rând
Adăncă e durerea,
Şi lacrimi curg mereu.
Te vom păstra în suflet,
Te vom iubi mereu!
Sub această piatră rece,
Şi-n acest tăcut mormânt,
Este ce-am avut mai dulce
Şi mai scump pe acest pământ
Nici pentru acum,
Nici pentru cândva,
Ci pentru atunci,
Când nu mă vei avea
Neîndurata moarte,
Mă smulse dintre voi
Desi’n eternitate
Etern iubi-vă voi!